Din momentul aparitiei lui in viata noastra am simtit ca este un
luptator, toata sarcina eu si sotul meu il alintam Spartacus sau Sparti,
dar nu ne-am gandit nici o clipa ca el chiar duce o lupta pentru a
trai.
Cand am aflat la nastere de problemele pe care le are, nu
va pot spune ce am simtit.... am plans zile intregi si ma rugam la bunul
Dumnezeu sa fie bine.
Pe 14 ianuarie 2013, cand i s-a facut
operatia de introducere a sondei si de inchidere a fistulei
traho-esofagiane sotul meu a intrebat medicii... care a fost cauza, ce
s-a intamplat... mai putem avea copii... ceilalti vor avea si ei
probleme???? nimeni nu a putut sa ne dea nici un raspuns.... doar o
singura afirmatie au putut sa ne ofere... " - EU, NU STIU CUM COPILUL
ASTA A TRAIT ATATA CU O GAURA IN INIMA! " ... off.. si acum ma doare
cand imi amintesc ... si totusi.... la nici 2 zile de la nastere .. cu
acea gaura in inima, puiul nostru a rezistat unei operatii, destul de
complicate, care a durat aprox 2 ore ...
Si acest lucru pe langa
multe altele ... pe care o sa le povestesc aici, pe blogul lui ... ma
fac sa cred ca, Dumnezeu... care lucreaza prin oameni.. adica prin voi
.. oameni simpli ca si noi nu ne veti lasa si impreuna vom reusi ca
puiul meu sa devina un om normal.
Va multumeste inima unei mame indurerate!
Adelina, mama lui Cezar
Multa putere si sa stii ca te iubim Adelina!
RăspundețiȘtergere